luni, 13 iunie 2011

Autismul - diagnosticul sperantei


            Este bine cunoscut de catre noi toti faptul ca parintii si copiii resimt acut jungla in care traim. Presiunea la care suntem supusi si conflictele ce le traim in viata de zi cu zi fac ca responsabilitatea noastra ca parinti sa fie extrem de dificila. Si conceptul in sine de familie poate fi asemuit cu o « jungla », resimtitata atat de parinti cat si de copii, deoarece problemele si conflictele societatii patrund in mediul familial si incep sa tulbure atmosfera prietenoasa, grija, cooperarea si buna dispozitie indispensabile fiecarui nucleu familial. De multe ori teama de a nu avea probleme financiare si emotionale, nevoia permanenta de a acumula,  incurjeaza membrii familei sa fie in competitie in loc sa coopereze, sa impuna in loc sa negocieze, sa primeasca in loc sa ofere. Cand aceste forte se manifesta, viata de familie devine o structura instabila, ca si cum ar fi o casa alcatuita din carti de joc, fiecare stres major amenintand disturugerea intregii structuri
             
Lumea in care traim este intr-adevar infricosatoare.  Subiectele de televiziune savurate sunt bazate pe pofte, lăcomie, manipulare, înşelăciune, şi eforturi considerabile pentru frumuseţea fizică, cu costuri exorbitante. Daca pana acum am simtit ca suntem valorosi acumuland in EXTERIORUL nostru, este momentul sa decoperim cat de bogati suntem in INTERIORUL nostru. Suntem nevoiti sa trezim umanitatea anesteziata in noi. Facand referire la autism, este mai mult decat evident ca simptomele bolii acestor minunati copii , atat de multi la numar, ii limiteaza sa inteleaga jungla in care s-au nascut si totodata echilibreaza balanta prin felul in care se raporteaza la lumea.

Asistam la o evolutie spirituala a omenirii. Aceasta noua gandire isi are originea in dragostea trezita din nou la viata fata de radacinile stravechi.. Nu mai cautam ceea ce ne lipseste sau ceea ce am putea avea.  Astfel, autolimitarea si recunostinta devin valori pe care incercam sa le exersam.  Recunostinta poate fi retraita ca pe un sentiment de fericire, deoarece ea ne incalzeste inima si deblocheza sentimentele bune. Ea este o parte din capacitatea de a iubi.  Cat de minunata ar fi viata profesionala daca sefii si-ar intampina subordonatii cu recunostinta si consideratie?  Cum ar fi daca ne-am cere scuze fata de animalul care trebuie sa il omoram pentru propriile trebuinte vitale? Cum ar fi daca scoala nu ar mai promova concureta ci doar dezvoltarea abilitatilor innascute ale fiecrui elev ? Copilul cu autism si-ar gasi linistit locul alaturi de ceilalti copii, valorificandu-si cu succes abilitatile de care dispune. Mai mult decat atat, colegul lui de banca nu ar mai deveni atunci rivalul lui pe care trebuie sa il invinga, ci un bun coleg de echipa.


Avem atât de multa nevoie de oameni cu autism, ca un mod de a aduce echilibrul în lume, şi REORIENTAREA NOASTRA PE CEEA CE ESTE CU ADEVĂRAT IMPORTANT. Poate că acest principiu rezoneaza cel mai mult cu parintii acestor copii care au fost obligaţi să se supună la o transformare personala, ca urmare a copilului lor diagnosticat cu autism. Vremea cand parintii s-au simtit rusinati si umiliti pentru boala copilului lor paleste. Deşi părinţii se pot confrunta cu vise pierdute, în timp, ei pot simti contributia pozitiva făcuta de acesti copii pentru membrii familiei şi societăţii în ansamblu. Exista parinti care si-au deschis inima spunând "mă gândeam la toate greutatile cu care te confrunti atunci cand ai un copil cu autism, si dacă nu am fi avut un copil cu autism in familia noastră, nu as fi învăţat atât de multe lucruri! Niciodată nu aş fi cunoscut atât de mulţi oameni! Cred că am invatat curajul dincolo de cuvinte. Am devenit o persoană mai bună şi un  părinte mai bun pentru copilul meu. Acest copil mi-a fost dat sa ma ajute sa ma schimb in interiorul meu, sa devin constient de puterile mele”.

Avem nevoie de oameni cu autism care sa ne unească într-o renaştere pentru ceea ce este corect,  adevărat şi bun in natură. Asistam la aceasta evolutie spirituala. O mare miscare condusa  de cei cu vocea blanda, dar cu o vointa puternica se indreapta spre apararea drepturile omului pentru a sparge mituri şi dărâma zidurile de URA.  Persoanele cu autism ne obligă la standarde mai ridicate şi respect pentru umanitate. Copilul cu autism ne solicita sa fim calmi şi sa avem autocontrol, să vorbim rar, cu SENS si sa invatam sa ASCULTAM cu adevarat. Temele cele mai importante ale experienţei umane precum rabdarea,  toleranţă, sensibilitatea, compasiunea, şi, desigur, iubirea neconditionata, toate se leaga de existenta  copilului cu autism. (text adaptat supa William Stillman)

Este cumplit de greu sa ramai pe aceasta scena ca  parinte, ca profesionist, ca educator,  ca prieten. Simti ca puterea ta are zile  numarate si ca efortul tau,  bunavointa ta si disponibilitatea se scurg ca nisipul intr-o clepsidra. Si uneori te intrebi cine va intoarce clepsidra?. Si continui sa crezi, atunci  cand nimeni nu mai crede ca va vorbi,  va exprima dorinte,  se va juca si va invata alaturi de ceilalti copii… Tu crezi in el. El simte asta, se straduieste, isi da toata silinta sa sparga cumplitul zid care-l separa de aceasta lume. Dorinta lui de a apartine provine din interiorul sau. El este cel care decide unde, cand si cui sa apartina.  Simte stradania ta. Miscarea lui iti spune ca face pasi importanti catre tine. Privirea lui devine VIE. Cu frica te priveste cu coada ochiului, pe sub genele imense.Toate acestea cand evidentele sunt clare ca nimic nu se mai poate face. Si continui sa ai credinta si speranta . Si dintr-o data, ca prin minune, cand toti ceilalti te cred nebun, clepsidra se intoarce si copilul devine CONSTIENT DE SINE si incepe sa se INCREADA in tine si in el. Multi oameni confunda increderea cu curajul, perseverenta, tenacitatea. De fapt increderea inseamna capacitatea de a te increde  in tine, de a te exprima, fara sa iti fie teama ca vei fi criticat. Sunt clipe care te hranesc pentru o eternitate. Copilul cu autism devine uman pentru ca cei din jur au fost capabili sa-l invete despre umanitate.

Autismul pentru mine a fost o provocare, mai cu seama atunci cand am simtit ca pot patrunde in profunzimea lui. O perioada am simtit ca autismul ma doboara pana in momentul in care am inceput sa inteleg cat de importante si semnificative sunt SIMPTOMELE bolii. Ca o metafora a experientei mele cu acesti copii,  in primii ani de interventie era ca si cum priveam la o piesa de teatru proasta  si incercam sa o imbunatatesc prin modificarea culiselor, rechizitelor si actorilor, acum intevin imbunatatind insasi piesa de teatru.

Pentru clarificare am gasit o comparatie foarte buna facuta de psihologul umanist holistic Thorwald Dethlefsen in cartea sa „Puterea vindecatoare a bolii” : o masina (corpul omenesc) are un bord cu multe beculete  (simptomele) care se aprind atunci cand una din functiile importante ale masinii nu mai functioneaza. In timpul calatoriei vom fi foarte suparati daca unul din beculete se va aprinde. Vom fi nevoiti sa intrerupem calatoria resimtind o neliniste fireasca in acelasi timp. Beculetul a fost cel care ne-a semnalat ca ceva se intampla in planul invizibil al masinii, drept pentru care nu ne putem supara pe el. Aprinderea lui ne indeamna sa cautam un mecanic auto cu scopul ca, dupa interventia acestuia, beculetul sa nu mai lumineze si noi sa ne putem continua calatoria. Daca mecanicul ar scoate de exemplu beculetul, am deveni furiosi pe el. E drept ca el nu ar mai arde, ceea ce si dorim de fapt, dar calea care a dus la acest rezultat a fost una superficiala.

Consider ca este mai important sa se rezolve procesul care a dus la aparitia simptomelor autiste in loc sa eliminam simptomele, fortand copilul sa nu le mai manifeste. Pentru aceasta este necesar sa ne desprindem privirea de la simptome si sa ne-o îndreptam înspre domeniile aflate in spatele lor. Simptomele autiste sunt un indicator care ne determina sa ne punem intrebari pentru a afla ce anume nu este in ordine.

Sensul vietii copiilor cu autism rezulta din interpretarea simptomelor bolii, care ne permit sa vedem adevarata semnificatie. Boala insemna parasirea unei armonii si reprezinta de fapt restabilirea unui echilibru. Simptomele ne informeaza despre faptul ca ceva ne lipseste. Putem descoperi in simptome un partener care ne poate ajuta sa descoperim ce lipseste copilului cu autism .Scopul terapiei nu mai este sa nimicim simptomele autiste ci sa le transformam in calauze pentru vindecarea bolii.   Copilul cu autism manifesta un dezechilibru in constienta sa, acest lucru fiind vizibil in comportamentul sau prin simptome. Un simptom ne constrange sa ii dam atentie (fie ca vrem, fie ca nu vrem) si parintii considera simptomul ca fiind ceva deranjant dorind sa il elimine, sa-l faca sa dispara. Astfel incepe lupta impotriva simptomelor (nu te mai uita asa, nu mai merge pe varfuri, nu mai invarti roata la masina, etc). Astfel simptomul ne obliga sa ne ocupam de el.

Iata doar cateva simptome pe care doresc sa le aduc in discutie. Persoanele cu autism sunt definite din punct de vedere clinic ca fiind lipsite de empatie şi reciprocitate sociala!  Ca ei sa poata invata empatia si reciprocitatea sociala, noi trebuie sa fim capabili sa le manifestam. Se considera ca copiii cu autism sunt incapabili sa imite comportamentul uman. De fapt sunt extremi de capabili sa invete prin imitatie, atunci cand cu adevarat comportamentul nostru incepe sa aiba un sens pentru ei. De asemenea copiii cu autism sunt straini de ei insisi. Vor deveni constienti de sine atunci cand noi le vom arata ca suntem constienti de comportamentul nostru. Copiii cu autism nu au interes social. Vor deveni interesati de oameni atunci cand noi vom fi capabili sa le aratam cum este sa ai empatie, sa iti pese, sa arati compasiune neconditionat.


Viziunea de ansamblu, INTREGUL a fost cea care m-a facut sa dau sens traseului terapeutic al interventiei asupra copilului cu autism. Unitatea se ghideaza dupa legea Polaritatii care cuprinde contrariile : nu exista inspiratie fara expiratie, nu am sti ce e raul daca nu am cunoaste binele, pacea nu ar fi existat daca nu am fi cunoscut razboilul, sanatatea nu am cunoaste-o daca nu am sti ce este boala. Omul nu poate deveni sanatos atata timp cat el inca mai exclude ceva din constienta sa. (ex „Asa ceva nu as face niciodata”, „Mie nu mi se poate intampla asa ceva” "Imi place sa fiu o persoanae cinstita " asta insemnad "Nu suport oamenii necinstiti"). Umbra noastra ne insoteste mereu pana in momentul in care devenim capabili sa o acceptam. In Univers nimic nu este nejustificat, sensul vietii noastre fiind acela de a invata sa vedem mai bine corelatiile , adica  ”a deveni mai constient” si nu „a schimba lucrurile”. Nu exista nimic de schimbat in aceasta lume decat felul nostru de a vedea lucrurile.

Viziunea holistica, noi suntem  un TOT,  traind in interdependenta unii cu altii, mi-a calauzit ideile mai departe. Abordarea holistica presupune formularea corecta a scopului, vindecarea. Mai departe, subconstientul nostru ne conduce pe cai nebanuite spre atingerea telului. O abordare holistica este din start monista, pentru ca tot ce exista este doar Dumnezeu (D-zeu este si bine este si rau), trebuie doar sa fim prezenti.Va dati seama ca din punct de vedere dual calitatile necesare pentru ca o fiinta sa acceada la realizare sunt OBEDIENTA SI RESPECTAREA UNOR REGULI, de partea cealalta a holismului ATENTIA SI RABDAREA sunt virtutile de care are nevoie cineva care tinde spre perfectiune. O abordare holistica vrea sa duca pacientul din start catre starea de sanatate.Realizam ca de fapt abordarea holistica se reduce la o problema de CREDINTA.

Toate cercetarile si aparatele medicale pe care noi le realizam sunt directionate prin aceasta prisma a integrarii holistice si a dezvoltarii si amplificarii acestei forte. Interventia terapeutica specifica copiilor cu autism nu este facuta sa vindece ci sa trezeasca aceasta forta. Noi nu putem sa afirmam ca o anumita terapie vindeca o boala sau alta, ea urmareste sa trezeasca forta vitala, iar efectele care apar tin in mare masura de configuratia mentala a utilizatorului. Tot ce putem noi spune este ca aceasta forta se trezeste si efectele care apar sunt eminamente benefice. Ele produc in primul rand o trezire spirituala a celui care le foloseste. 

Astfel am inteles ca un terapeut este un mijloc prin care D-zeu se manifesta si vindeca. E greu sa renunti la EGO care doreste mereu sa aiba ceva aflat inafara sa si e greu sa il stingi pentru a fi una cu TOTUL. Omeneste vorbind e greu sa afirmi "Nu eu sunt cel care trateaza si vindeca!!" atunci cand vezi ca rezultatele sunt spectaculoase.  EFECTELE POZITIVE CARE APAR TIN, IN MARE MASURA, DE CONFIGURATIA MENTALA A TERAPEUTILOR SI PARINTILOR, DE FORMULAREA CORECTA A SCOPULUI SI DE O PUTERNICA CREDINTA CA VOR REUSI.

Daca privim autismul ca pe o boala incurabila, foarte grava (asa cum este si de fapt considerata) vom vedea in copiii cu autism doar „minusurile”, inadaptarea, neadecvarea,  lipsa de reactie, faptul ca nu comunica, indiferenta lor fata de oameni, alienarea,  lipsa constiintei de sine. Privind atent la boala si mai putin la copil, putem foarte usor pierde din vedere ca in spatele fiecarui copil cu autism exista un COPIL, care nerabdator, asteapta sa fie descoperit. El este acolo, frumos ambalat in simptomele bolii cu care s-a nascut. Simptomele sunt semnalele care ne atentioneaza ca exista o alta cale de urmat.  Ele ne opresc din drum, si ne indemna sa gasim  alta traiectorie. 


Nu putem ramane doar spectatori pe scena vietii privind cum lumea se destrama. Puterea vine din interiorul nostru. Nimeni nu va face ceva pentru noi. Schimbarea fundamentala poate fi infatuita doar CONTRIBUIND IMPREUNA. 

 by Sinziana Burcea
psiholog clinician specialist
www.copil-cuplu-familie.ro
www. terapie-autism.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu