sâmbătă, 28 aprilie 2012

28 Aprilie 2012 , Educatorilor le pasa! Moment de vraf despre integrarea copiilor cu autism si sindrom down alaturi de doamnele educatoare din Suceava.



Plec catre Suceava gandindu-ma la faptul ca m-am nascut ca sa traiesc si nu traiesc pentru ca m-am nascut. Este un joc de cuvinte ce mi-a placut  tare mult. Stiam ca nu merg pe drumul pe care ma duce viata ci mai degraba aveam convingerea ca mi-am gasit propriul meu drum. Astazi drumul m-a dus la Suceava. Simteam un freamat interior, o neliniste placuta. Ne asteptau Anda, Lacramioara si Alexandra si inca treizeci si cinci de perechi de ochi ce aveam sa-i intalnesc pe rand in cursul acestei zile. Simteam nelinistea unui nou inceput, desi eram familiarizata cu contextul in care urma sa fiu eu insami.

In ultimii 10 ani acesti minunati copii cu autism m-au insotit pe drumul descoperirii de sine. Au scos la iveala COPILUL STINGHER DIN MINE, l-au starnit sa se trezeaca si sa traiasca bucuria de a se juca si de a FI, iar pe alocuri l-au vindecat de frici si de dureri demult ascunse. Acel copil, stingher dar curajos, a sarit in bratele mele si mi-a soptit ca acum poate fi un moment oportun pentru a transmite mesajul prietenilor sai cu care s-a jucat atata timp si al parintilor lor: “Inainte de a judeca viata mea sau caracterul meu, pune-te in locul meu, parcurge calea pe care am mers, traieste durerea mea, indoielile mele, frica mea, plansul meu. Parcurge etapele pe care le-am parcurs eu si impiedica-te acolo unde m-am impiedicat si eu, apoi ridica-te cum am facut-o eu. Ma mai poti judeca? ”

Asadar am pornit la drum. Prima locatie: Gradinita “Prichindel”. O gasiti pe strada Baladei din cartierul Burdujeni. Poate nu intamplator gradinita arata ca si cum a fost construita si modernizata in acorduri de balada, fredonata in surdina de d-na directoare Anisoara Tarnovan. Acolo e parte din sufletul ei. L-am intalnit pretutindeni, in acel loc. In linistea diminetii de sambata pasii mei se indreptau catre o experienta de varf, un moment cunatic ar spune  dr. Dyer Wayne. A fost o surpriza placuta sa petrec 9 ore in acel loc cu persoane absolut exceptionale, care mi-au dat o senzatie de bine, din care continui inca sa ma hranesc. Simt ca aceasta senzatie atat de intensa va dainui in timp pentru totdeauna. Holistic vorbind, impreuna am simtit ca suntem mult mai mult decat o multime de oameni care fac act de prezenta pentru inca o intalnire formala. Am simtit ca avem un rost, un sens si ca experienta traita deschide drumuri proprii , unice pentru fiecare,  dar cu un scop comun.

Au fost momente intense de constientizare si in acelasi timp de exprimare a unor nevoi ce asteptau sa fie auzite. 38 de oameni s-au adunat intr-un suflu pentru a fi parte integranta a unui concept unic, holistic in Romania, Being Myself  - Terapie holistica timpurie pentru copilul cu autism si familia sa. Educatorilor le pasa. Timp de o zi intreaga acesti oameni minunati au fost acolo pentru copiii cu autism si familiile lor. Ne-am fi dorit sa ascultam si nevoile parintilor ce au copii cu autism in Suceava. Din pacate mesajul nostru catre ei a fost blocat de un sistem subred care mimeaza doar suportul si sprijinul pe care il acorda propriilor beneficiari.

Prin natura meseriei educatorii sunt oameni cu interes social ridicat. Stiu sa ofere respect si vor sa fie utili. In  mainile lor sunt sufletele copiilor nostri. Dar sufletul unui copil cu dizabilitati lasat in mainile lor ar desavarsi bucuria implinirii adevarate. Puterile lor sunt nelimitate, daca ma gandesc ce energie dizloca in fiecare zi pentru atatia copii care le pasesc pragul clasei. 

Imi amintesc o povestioara a lui Osho in care maestrul isi invata elevii sa gradinareasca. Atunci cand un elev a considerat ca este pregatit sa isi invite maestrul in gradina sa, maestrul i-a spus: ai o gradina frumoasa, bine ingrijita, florile sunt fantastice si copacii sunt de vis, doar ca iti lispeste ceva ca totul sa fie perfect. Elevul a fost mirat deoarece simtea ca nimic in plus nu ar mai fi putut aduce in gradina sa. Muncise enorm si se straduise din rasputeri ca totul sa fie perfect. Atunci maestrul i-as spus: gandeste-te la gradina pe care D-zeu a lasat-o. O gradina perfecta are si frunze si iarba uscate, uneori chiar si o floare ofilita. Du-te si adu o galeata de frunze uscate si arunc-o in vant, peste gradina ta. Abia atunci gradina va fi una perfecta! Aceasta poveste  intareste ideea ca o clasa de copii normali nu ar fi intreaga si perfecta daca din ea lipsesc copiii cu dizabilitati.

Educatorii doresc sa fie parte integranta a unei echipe parinte-terapeut-educator, un concept inexistent sau prea putin cunoscut in judetul Suceava. Ar fi o mare bucurie pentru ei ca toata lumea sa vorbeasca aceeasi limba. De cele mai multe ori intalnesc in grupele lor copii ce se manifesta diferit de ceilalti copii si simt o mare frustrare atunci cand parintii evita sa vorbeasca despre diagnosticul copilului lor, in conditiile in care eveidentele sunt clare. Educatorii au nevoie de reciprocitate. Ei pot intelege nevoile familiei copilului cu autism, dar in egala masura doresc sa le exprime pe ale lor. Cand vorbim de integrare vorbim de “comun acord” intre educator-parinte-terapeut-copil. Parintii sunt convinsi ca copiii lor cu autism nu vor fi primiti in gradinita daca vor dezvalui educatorului diagnosticul. Vorbim de acei parinti realisti care cunosc diagnosticul copilului lor. Pe de alta parte, educatorul observa simptomele copilului, dar nu poate pune diagnosticul. Atata timp cat si unul si celalat vad ca exista o problema , dar lipseste acordul comun ca aceasta problema exista, nu putem vorbi de REZOLVARE, nici de integrare. Asadar se creaza un cerc vicios in care sufera ambele parti. Cel care are de pierdut in mod ireversibil este copilul care se va inchide si mai mult in cochilia lui, vazand ca nevoile lui speciale nu sunt luate in considerare nicicum.

Astazi doamnele educatoare din Suceava au inteles ca un copil cu dizabilitati are nevoie sa fie tratat ca fiind un copil care poate sa contribuie pentru comunitatea din care face parte, dar totodata ca,  drumul spre succes este greu de gasit, atata timp cat nu tinem cont de nevoile lui speciale. Am speranta ca din samanta astazi plantata vom culege o recolta bogata. Sunt convinsa ca aceasta samanta va beneficia de iubirea pe care am simtit-o in sala, de lumina razelor ce patrundeau prin ferestrele deschise catre soare, de apa ce ne inconjoara pretutindeni si ne purifica si de credinta ca o forta superioara noua va prelua controlul si ne va inspira in acelasi timp, iar natura isi va face treaba ei, ca de fiecare data.

Si mai am o mare multumire. Este pentru prima data cand in fisele de evaluare ale cursului o mamica scrie "M-am simtit mandra ca am un copil special si ca am ocazia sa pot impartasi altora din experienta mea.". Ii sunt recunoscatoare acestei mamici pentru curajul ei de a ni se alatura. Inca odata mi s-a confirmat ca buturuga mica rastoarna carul mare. Impreuna putem darama zidurile IGNORANTEI . 

Multumim Inspectoratului Scolar Judetean din Suceava si dn-ei insperctoare Daniela Raileanu pentru sustinere si incurajarea cadrelor didactice.  Sunt recunoscatoare pentru ziua de astazi, pentru oamenii minunati pe care i-am intalnit si locul “de balada” ce ne-a gazduit. Sunt recunoscatoare pentru toti oamenii care inteleg ca pentru A FACE trebuie sa FII!!!


Alexandra Pasa - psiholog Suceava
A trecut o saptamana de cand am participat la curs si inca ma domina multe multe emotii....In primul rand a fost o adevarata placere sa imi revad o prietena, pe tine Sinzi si te-am gasit extraordinara, implicata in munca ta aproape ca as putea spune ca ceea ce faci te defineste si prin dragostea ta fata de oameni oferi o adevarata lectie de viata. Asa am inteles eu cursul ca pe o lectie de viata, ...ce te indeamna in primul rand la autocunoastere apoi la intelegere si dezvoltare a relatiilor cu cei din jur in primul rand cu lumea copiilor speciali, copii cu autism. Cu toate ca nu am lucrat cu copii cu autism am cunoscut familii in care diagnosticul a provocat o adevarata tragedie. Acum am inteles.Se poate, exista o cale sigura, depinde foarte tare de implicare, daruire personala, depinde foarte tare de ce nazuinte ai si de cum iti propui sa vezi situatia. Asa ca pentru cei care doresc sa participe la curs pregatiti-va sa va luminati sufletele, si veti intelege ca puteti mangaia sufletele copiilor cu autism chiar daca dupa multa munca dar merita!!!!
Succes Sinzi si multumim!!!!


by Sinziana Burcea
psiholog clinician principal
www.copil-cuplu-familie.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu