luni, 24 octombrie 2016

Azi a fost ziua umilinței copilului meu!


Am fost astazi programati la Comisia de Evaluare Complexa 

Dimineata de la ora 9.00
Ca noi sa fim acolo la ora 9.00 insemna sa trezesc copilul de 1 an jumate, sa il determin sa manance dupa "programul impus de ora 9.00" si Nu dupa programul lui... apoi sa il imbrac si sa plecam
Am fost punctuali
Toata noaptea ma rugam sa fie copilul ok, sa Nu planga... astfel incat sa se poata confirma diagnosticul pus de un medic psihiatru 

Am ajuns
Acolo o multime de oameni, dupa aparente din toate categoriile sociale

Intreb unde este comisia si aflu ca vor afisa IMEDIAT repartitiile la managerii de caz
Mai trece o jumatate de ora si acel IMEDIAT s-a intamplat. Au afisat

Dar imediat o doamna a intrat cu ciorapi de vanzare si toata lumea din directie s-a dus la expozitia de malete, ciorapi si alte produse 

In sfarsit, se termina dupa inca o ora marea prezentare de produse si ma gandeam ca isi incep doamnele de la comisie activitatea

Si cand sa Intram... o doamna care abia venise voia sa intre prima

Nu am nimic cu nimeni 
Dar noi aveam copil mic si eram acolo de o ora jumatate 

Si am indraznit sa spun frumos totusi ca al meu copil nu mai are rabdare si promite dna ca vom intra dupa o pauza de tigara

Si dupa pauza... am intrat

Am intrat cu copilul si cu mama mea care a mers sa ma sprijine 

Insa doamna manager de caz a spus ca poate iesi bica cu copilul si raman eu sa discutam
Si a inceput partea a doua a umilintei de azi
"
Dar cum de v-ati ‎dus cu copilul atat de mic la psihiatru? Incep eu sa spun cu lacrimile pana in barba ce am observat eu la copil si la final imi spune
Ca vede ca Sunt bine informata.
Ii spun eu cu sufletul incarcat de speranta ca am gasit un terapeut cu care lucrez deja pe dezvoltare senzoriala...ca urmeaza sa merg in ianuarie la Piatra Neamt la un centru special destinat copiilor sub 3 ani la care mi se spune ca a auzit dar ca nu e bun, ca exista un centru la Birlad si are rezultate f bune
ii spun eu doamnei  ca pana sa ajung la Piatra m-am documentat impreuna cu sotul meu si ca impreuna am cautat cea mai potrivita solutie
mi se spune ca daca nu mai am cum renunta tot e bine ca acolo macar ma vor consilia pe mine ca si eu am nevoie de consiliere
asa este am nevoie dar eu ma ridic si singura la cel mai mic zambet al copilului meu

mi se repeta ca a fost gresita decizia mea dar ca sa iau legatura la Birlad 

nu insist pe aceasta tema intrucat eu cred in decizia mea si am constiinta impacata ca am cautat mult si ca cea mai potrivita terapie  este cea identificata si aleasa

cred in abordarea umana, demna plina de respect pentru copil si pentru familia zdruncinata
cred ca fiecare problema a fiecarui copil este importanta
cred si in ce a spus doamna noastra pediatra ... un medic exceptional... ca trebuie sa cred ca in recuperarea copilului ... ca sunt persoane care au o situatie si mai grea din care chiar nu se poate iesi viu ...in  cazul copiilor grav bolnavi si care din nefericire se sting

asa este ... eu il am in viata ... sanatos clinic ... dar il vreau cu mine, langa mine .... sa ne bucuram impreuna de copilarie ....  sa imi ofer mie sansa ca mama sa ii transfer valori morale care sa il calauzeasca in existenta sa ca OM

in sfarsit ... sa reluam 
intelege doamna ca decizia mea e neclintita si deschide dosarul copilului pregatit ... in care am pus fiecare document medical... fiecare reteta de cand s-a nascut
si scoate doamna ancheta sociala .. cea mai importanta piesa din dosar, verifica sa existe si  documentele medicale si imi spune 

Ca "uitati... il incadram pt inceput (12 luni) in gradul 2 de invaliditate

aveti gratuit 6 calatorii cu trenul
EU NU MERG CU TRENUL ... ii raspund

aveti masina? DA, AM DOUA ... raspund evident cu sufletul deja plin de amaraciunea experientei 

aaaa atunci aveti gratuitate la ROVINIETA si mai aveti si dreptul de a fi scutiti de impozitul la locuinta
aveti locuinta proprietate? ... se uita doamna in ancheta si zice .... da vad ca aveti 

incerc frumos si cu lacrimile iar pana in barba sa ii spun ca intelesesem de la doamna dr psihiatru ca avem dreptul la incadrare in grad 1
si imi spune ca am o indemnizatie frumusica ca sunt atatia altii care nu au nici ce manca

si ca uite imi acorda si dreptul de a mai prelungi concediul cu un an

am simtit  ca mor dar in acelasi timp ca nici nu am voie sa mor
am simtit ca mor de rusine pentru ca nu a contat de fapt dreptul copilului meu ci a contat ancheta sociala care atesta un salariu al sotului si o indemnizatie de concediu crestere copil plus inca 200 alocatia copilului 

e adevarat .. unii nu au ce manca
dar noi ... am muncit ... am cotizat la stat si am avut sansa de a avea un copil 
si pentru ca acum are nevoie copilul de mai mult din partea noastra .... ma simt datoare sa ma zbat pentru el
pentru recuperarea lui

dar imi iubesc copilul asa cum este el
este copilul meu perfect si este intreaga mea ratiune si intreaga mea fiinta
e parte din mine, e sufletul meu

si am plecat ... pentru ca nu aveam de ce sa ma cert si cu cine
copilul meu era in curtea directiei .... si isi astepta mama sa il ia in brate, sa il tina strans si sa ii spuna ca totul va fi bine
am condus pana acasa cu lacrimi in ochi ... cu lacrimi amare... 

azi a fost ziua umilintei copilului meu 


O mamica de copil cu TSA in varsta de 1 an si 6 luni! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu