marți, 21 martie 2017

Introspecție in suflet de copil cu autism ...


A 33-a familie, dar prima familie din Slovenia ce a trecut pragul centrului nostru din Piatra Neamt! 

O poveste fascinanta despre o familie curajoasa de langa Medvode, ce decide sa calatoreasca, impreuna cu toti membrii familie, la Piatra Neamt, pentru 20 de zile, in august 2013. O familie ce a acceptat provocarea de a trece printr-o transformare ireversibila. O familie ce a schimbat alte destine, inca 3 familii alegand mai apoi ACELASI DRUM dar avand propriile lor  CALATORII UNICE. 

 Ei aveau un copil care  la varsta de trei ani a pornit, fara voia lui, impreuna cu parintii si sora mai mica de doar 3 luni,  in aceasta aventura in necunoscut, ce avea ca scop intalnirea cu propiul sine. Calatoria a fost frumoasa dar si tare anevoioasa. Au trecut aproape 4 ani de cand ne-am cunoscut si tot am mers pe DRUM.

 Acum are 7 ani si in urma cu cateva zile si-a lasat mama fara cuvinte atunci cand i-a spus ca amintirile lui neplacute sunt de la 2 ani cand plangea la gradinita si era tare speriat, iar primele amintiri timpurii placute sunt din camera de terapie de la Piatra Neamt! 

”Ieri John mi-a spus in timp ce treceam cu masina pe langa gradinita Smledniku: Mama , imi amintesc cum plangeam cand m-ai adus pentru prima data la gradinita Smlendiku (era in anul 2012). Nu voriam sa fiu in acea cresa, eram tare speriat. Cu tine as fi vrut sa fiu!”

Mama: ”Dar de ce plangeai asa tare? Mult timp ai plans. De ce iti era teama? (intr-adevar a plans tare pe tot parcursul anului)”

John: ”De asemenea imi amintesc ca ma ascundeam dupa deal. Si educatoarele ma cautau. Odata am fost gasit de tata in timp ce ma ascundeam acolo.”

Mama: ”De ce te ascundeai?”

John: ”Nu intelegeam nimic. Eram speriat. Si nu puteam sa vorbesc ...(Liniste). Iti amintesti cand eram in Romania si ma jucam in acea camera? Cand vom merge in Romania din nou? Vreau sa ma joc in acea camera din nou, a fost tare placut acolo. Am fost fericit.”


Gandurile mamei in timp ce trimitea acest dialog catre centrul nostru: ”Introspectie in suflet de copil cu autist. Sper ca el sa isi aminteasca tot si intr-o buna zi sa scrie el o scrisoare despre cum a experimentat si a trecut prin aceasta transformare...Sper sa nu fiu eu singura cea care a scris despre aceasta experienta”. 

"Yesterday John told this when we drove past the kindergarten Smledniku:

"Mom, I remember how I cried when you first took me to the kindergarten in Smledniku. (2012). I did not want to be in the nursery, because I was scared. With you I wanted to be. "

Mum: "But why are you so crying? Long have you been crying. Why were you fear? "(It was really crying the whole year).

John: "I also remember that I was hiding behind the hill. And teachers were looking for me. Once I was daddy found when I was hiding there. "

Mum: "Why did you hide it?"

John: I didn't understood nothing. I was scared. And I couldn't speak...(Silent) Do you remember when we were in Romania and I was playing in a room? When are we going to Romania again, I want to play in a room again, it was really nice. I was happy!"


”The insight into autistic soul...I do hope that he will remember everything and someday write a story how he experienced/ underwent his transformation...That I won't be the only one to write it”.

Desenele sunt autentice si ii apartin lui John!

Sinziana Burcea
21.03.2017
Piatra Neamt


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu