Intelegerea comportamentului copilulului cu autism in termenii sinelui

Copilul cu autism vazut prin „lentilele” unui Atasament Incomplet

                                                                            

Ce este un ATASAMENT INCOMPLET si ce arata? Trebuie doar sã privesti  la orice copil, adolescent sau adult diagnosticat cu tulburare din spectrul autist  pentru a raspunde la aceastã intrebare. Comportamentele acestor persoane par a fi confuze si fara sens pentru noi. Nu exista doua persoane cu autism similare in manifestari sau cu comportamente identice. Dacã vom privi autismul din perspectiva unui Atasament Incomplet (sau a unei tulburari de atasament) atunci vom intelege intarzierile in dezvoltare ale copiilor iar manifestarile autiste vor capata sens si pentru noi. Nimeni nu poate sti acum care este motivul pentru care acesti copii misteriosi nu reusesc sa aiba un atasament complet. Ceea ce cercetatorii au observat este doar ca acest lucru afecteaza formarea propriului lor EU.

Din aceastã perspectivã, copilul cu autism nu a beneficiat de un atasament finalizat. Ca toti ceilalti  copii, consideram ca si copilul cu autism se naste, inconstient, pregatit SA SE CONECTEZE cu persoana care ii ofera ingrijire si protectie, dar acest lucru nu se intampla. Foarte rar copiii cu autism exploreaza mediul inconjurator prin intermediul oamenilor din jurul lui. Deoarece acest copil nu dezvolta acelasi tip de atasament ca un copil sanatos el este considerat un copil cu nevoi speciale. Nu este vina copilului sau al persoanei care il ingrijeste. Datoritã Atasamentului Incomplet copilul ramane intr-o stare de asteptare existentiala. El sau Ea este in asteptarea unui atasament complet, care sa il ajute sa se manifeste ca un  EU. Astfel, comportamentele bizare pe care le observam la un copil cu autism sunt rezultatul unui atasament nefinalizat.

Comportamentul copilului cu autism  poate fi numit de adaptare (coping) si existential.  Fiecare copil va face fata în mod diferit la circumstantele exterioare si, astfel, va avea comportamente diferite fata de un alt copil cu acelasi diagnostic. Un punct-cheie de mentionat este cã, din cauza Atasamentului Incomplet,  copilul nu are capacitatea de a utiliza IMPREUNA , pentru Sine, CORPUL SI MINTEA . Abilitatea de a folosi propria cunoastere de sine va varia de la copil la copil. Unii copii vor fi mai constienti de ei insisi si astfel vor putea accesa mai usor constiina lor de sine pentru a se raporta la ceilalti.

Nivelul constiintei lor de sine da nivelul functionãrii individuale privind spectrul autist (functionare redusa, functionare medie, inalta si Asperger).

Pentru a explica acest aspect in profunzimea lui, comportamentele observate la persoanele cu autism sunt comportamente inconstiente care au fost disociate sau separate in  interiorul copilului. Cu alte cuvinte, copiii cu autism nu sunt constienti de comportamentele pe care le au pentru ca nu se pot percepe pe sine. Este ca si cum un copil are douã minti, mintea constienta (ceea ce stiu ca fac cu buna stiinta) si mintea inconstienta (fac anumite lucruri dar nu stiu ce ma motiveaza sa le fac, sau nu sunt contient ca fac asta). Acest lucru este valabil pentru toate fiintele umane. Insa in interiorul copilului cu autism acest aspect este mult mai disociat si separat de emotii decat la copii care se dezvolta normal. Din cauza Atasamentului Incomplet, copilul cu autism nu a avut privilegiul de a integra acele parti care sunt disociate. Disociere nu ne da insa o imagine completa aspra autismului.

Dintr-o perspectivã mai largã, se poate spune cã copilul cu autism are:

• lipsa de atasament complet 
• are un sine disociat 
• este nevoit sa dezvolte mecanisme de adaptare dezadaptative pentru a gestiona situatia (stereotipii) 
• este in imposibilitatea de a putea utiliza in totalitate propriul sine in relatie cu ceilalti oameni 
• pare sa nu aiba constiinta propriilor emotii si este in imposibilitatea de a accesa aceste emotii disociate; astfel utilizeazã mecanisme indirecte pentru ca,  in cele din urmã , sa „creascã” in relatie cu ceilalti oameni.

Terapia potrivita pentru copilul cu autism, luand in considerare aspectele mai sus mentionate,   este acea terapie care contribuie la formarea constiinei lui de sine si care il ajuta sa se integreze ca o fiinta umana.

Mai jos este o descriere care comparã dezvoltarea unui copil tipic sanatos cu cea a unui copil diagnosticat in spectrul autist. Exista cateva diferente clare:

1. Copilul sanatos manifesta o dezvoltare continua a sinelui, plecand de la perceptia partiala de sine si ajungand la formarea completa a constiintei lui de sine. Copilul cu autism are o constiinta de sine disociata care se mainesta pe o varietate de nivele.

2. Copiii cu dezvoltare tipica au avut un atasament complet. Pentru copilul cu autism, atasamentul este nefinalizat.

3. Copilul sanatos manifesta abilitatea de a se utiliza pe sine pentru a-si satisface nevoile, abilitate care se dezvolta permanent si adecvat pana la maturitate. Copilul cu autism la inceput nu mainfesta abilitatea de a se utiliza pe sine in relatia cu ceilalti, iar mai tarziu utilizeaza aceasta abilitate inadecvat avand cunostinte limitate despre propriul sine (ex. stie exact ce doreste insa utilizeaza mana parintelui pentru a arata asta, fiind incapabil sa  arate cu degetul si fara a fi constient de faptul ca ar putea denumi acel  obiect pentru a-l obtine).

4. Copilul sanatos poate invata sa recunoasca propriile emotii si sentimente. Copilul cu autism manifesta mari lacune in acest sens (ex: plange sau rade inadecvat situatiei, fara un motiv anume din punctul nostru de vedere).

5. Copilul dezvoltat normal poate apela la diversele emotii pentru a raspunde adecvat in relatia cu celelalte persoane. Copilul cu autism nu are aceasta abilitate de a accesa emotiile lui disociate (ex: el este capabil sa planga insa nu stie ca poate apela la plans pentru a face fata durerii atunci cand se loveste).

6. Transferul emotional are loc in relatia cu ceilalti intr-un mod care este inteles de obicei , pe cand la copiii cu autism transferul emotional este exprimat în moduri necunoscute (indirect) pentru cei mai multi dintre noi (ex:  copilul cu autism se bucura sa fie cu un adult in preajma insa nu stie ca poate sa ceara asta spunand „Mami vreau sa stai cu mine”,  ci mai degraba,  arata acest lucru in mod indirect, facand galagie pentru ca mama sa revina langa el). In acest caz transferul este unul fragil.

7. Copilul cu o dezvoltare tipic normala poate dezvolta o relatie cu persoana de atasament care il ajua sa se dezvolte (arata interes fata de mediu prin interemdiul oamenilor, se bucura impreuna de frumusetea unei flori, impartasesc esecul si succesul). Copilul cu autism  nu  utilizeaza în mod direct relatia cu persoana de sprijin, ceea ce il impiedica sa se dezvolte adecvat (de cele mai multe ori invata explorand singur mediul inconjurator, fara a se raporta la persoana de referinta, fara a impartasi cu ea bucuria sau tristetea si fara a arata interes fata de activitati „impreuna”). 

Text tradus si adaptat de Sinziana Burcea
Sursa : http://wonderingaboutautism.blogspot.com/2009/04/incomplete-attachment-and-understanding.html