Copilul
cu autism vazut prin „lentilele” unui Atasament Incomplet
Ce este
un ATASAMENT INCOMPLET si ce arata? Trebuie doar sã privesti la orice copil, adolescent sau adult
diagnosticat cu tulburare din spectrul autist
pentru a raspunde la aceastã intrebare. Comportamentele acestor persoane
par a fi confuze si fara sens pentru noi. Nu exista doua persoane cu autism
similare in manifestari sau cu comportamente identice. Dacã vom privi autismul
din perspectiva unui Atasament Incomplet (sau a unei tulburari de atasament)
atunci vom intelege intarzierile in dezvoltare ale copiilor iar manifestarile
autiste vor capata sens si pentru noi. Nimeni nu poate sti acum care este
motivul pentru care acesti copii misteriosi nu reusesc sa aiba un atasament
complet. Ceea ce cercetatorii
au observat este doar ca acest lucru
afecteaza formarea propriului lor EU.
Din aceastã perspectivã, copilul cu autism
nu a beneficiat de un atasament
finalizat. Ca toti ceilalti copii, consideram ca si copilul cu
autism se naste, inconstient, pregatit SA SE
CONECTEZE cu persoana care ii ofera ingrijire
si protectie, dar acest lucru nu se intampla. Foarte rar copiii cu
autism exploreaza mediul inconjurator prin intermediul oamenilor din jurul
lui. Deoarece acest copil nu dezvolta acelasi tip de atasament ca un copil sanatos el este considerat un copil cu nevoi speciale.
Nu este vina copilului sau al
persoanei care il ingrijeste. Datoritã Atasamentului Incomplet copilul ramane
intr-o stare de asteptare existentiala. El sau Ea este in asteptarea unui
atasament complet, care sa il ajute sa se manifeste ca un EU. Astfel, comportamentele bizare pe care le
observam la un copil cu autism sunt rezultatul unui atasament nefinalizat.
Comportamentul
copilului cu autism poate fi numit de
adaptare (coping) si existential.
Fiecare copil va face fata în mod diferit la circumstantele exterioare si, astfel, va avea comportamente diferite fata de un alt copil cu acelasi
diagnostic. Un punct-cheie de mentionat este cã, din cauza Atasamentului
Incomplet, copilul nu are capacitatea de
a utiliza IMPREUNA , pentru Sine, CORPUL SI MINTEA . Abilitatea de a folosi
propria cunoastere de sine va varia de la copil la copil. Unii copii vor fi mai
constienti de ei insisi si astfel vor putea accesa mai usor constiina lor de
sine pentru a se raporta la ceilalti.
Nivelul constiintei lor de sine da nivelul functionãrii individuale privind spectrul autist (functionare redusa, functionare medie, inalta si Asperger).
Pentru a
explica acest aspect in profunzimea lui, comportamentele observate la
persoanele cu autism sunt comportamente inconstiente care au fost disociate sau
separate in interiorul copilului. Cu
alte cuvinte, copiii cu autism nu sunt constienti de comportamentele pe care le
au pentru ca nu se pot percepe pe sine. Este ca si cum un copil are douã minti,
mintea constienta (ceea ce stiu ca fac cu buna stiinta) si mintea inconstienta
(fac anumite lucruri dar nu stiu ce ma motiveaza sa le fac, sau nu sunt
contient ca fac asta). Acest lucru este valabil pentru toate fiintele umane.
Insa in interiorul copilului cu autism acest aspect este mult mai disociat si
separat de emotii decat la copii care se dezvolta normal. Din cauza
Atasamentului Incomplet, copilul cu autism nu a avut privilegiul de a integra
acele parti care sunt disociate. Disociere nu ne da insa o imagine completa
aspra autismului.
Dintr-o
perspectivã mai largã, se poate spune cã copilul cu autism are:
- lipsa de atasament complet
- are un sine disociat
- este nevoit sa dezvolte mecanisme de adaptare dezadaptative pentru a gestiona situatia (stereotipii)
- este in imposibilitatea de a putea utiliza in totalitate propriul sine in relatie cu ceilalti oameni
- pare sa nu aiba constiinta propriilor emotii si este in imposibilitatea de a accesa aceste emotii disociate; astfel utilizeazã mecanisme indirecte pentru ca, in cele din urmã , sa „creascã” in relatie cu ceilalti oameni.
Terapia
potrivita pentru copilul cu autism, luand in considerare aspectele mai sus
mentionate, este acea terapie care contribuie
la formarea constiinei lui de sine si care il ajuta sa se integreze ca o fiinta
umana.
Mai jos
este o descriere care comparã dezvoltarea unui copil tipic sanatos cu cea a
unui copil diagnosticat in spectrul autist. Exista cateva diferente clare:
1.
Copilul sanatos manifesta o dezvoltare continua a sinelui, plecand de la
perceptia partiala de sine si ajungand la formarea completa a constiintei lui
de sine. Copilul cu autism are o constiinta de sine disociata care se mainesta
pe o varietate de nivele.
2.
Copiii cu dezvoltare tipica au avut un atasament complet. Pentru copilul cu
autism, atasamentul este nefinalizat.
3.
Copilul sanatos manifesta abilitatea de a se utiliza pe sine pentru a-si
satisface nevoile, abilitate care se dezvolta permanent si adecvat pana la
maturitate. Copilul cu autism la inceput nu mainfesta abilitatea de a se
utiliza pe sine in relatia cu ceilalti, iar mai tarziu utilizeaza aceasta
abilitate inadecvat avand cunostinte limitate despre propriul sine (ex. stie
exact ce doreste insa utilizeaza mana parintelui pentru a arata asta, fiind
incapabil sa arate cu degetul si fara a
fi constient de faptul ca ar putea denumi acel
obiect pentru a-l obtine).
4.
Copilul sanatos poate invata sa recunoasca propriile emotii si sentimente.
Copilul cu autism manifesta mari lacune in acest sens (ex: plange sau rade
inadecvat situatiei, fara un motiv anume din punctul nostru de vedere).
5.
Copilul dezvoltat normal poate apela la diversele emotii pentru a raspunde
adecvat in relatia cu celelalte persoane. Copilul cu autism nu are aceasta
abilitate de a accesa emotiile lui disociate (ex: el este capabil sa planga
insa nu stie ca poate apela la plans pentru a face fata durerii atunci cand se
loveste).
6.
Transferul emotional are loc in relatia cu ceilalti intr-un mod care este
inteles de obicei , pe cand la copiii cu autism transferul emotional este
exprimat în moduri necunoscute (indirect) pentru cei mai multi dintre noi (ex: copilul cu autism se bucura sa fie cu un
adult in preajma insa nu stie ca poate sa ceara asta spunand „Mami vreau sa
stai cu mine”, ci mai degraba, arata acest lucru in mod indirect, facand
galagie pentru ca mama sa revina langa el). In acest caz transferul este unul
fragil.
Text tradus si adaptat de Sinziana Burcea
Sursa : http://wonderingaboutautism.blogspot.com/2009/04/incomplete-attachment-and-understanding.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu