Abilitati de joc la copii cu TSA
In ceea ce priveste abilitatile de joc , caracteristicile specifice
tulburarii din spectrul autist sunt: lipsa
sau intarzierile semnificative ale abilitatilor de joc, lipsa jocului simbolic
si persistenta jocului senzorio-motor, precum si prezenta jocului spereotip (repetitiv).
Unii copii cu autism sever nu poat depasi stadiul de dezvoltare senzoro-motor. In
primii doi ani de viata, copii tipici descoperă relaţiile dintre ceea ce percep
şi propriile acţiuni (de obicei motorii). Ei
sunt foarte interesaţi de sunete sau imagini interesante, iar în primul an de viaţă
învaţă să pună actiunile lor in legatura în legătură cu oamenii sau cu
obiectele din jur. În principiu, ei caută să înveţe cum să reacţioneze la
schimbările mediului şi cum să îl controleze. Cea mai importantă achiziţie în
această perioadă (care dubutează după vârsta de 6 luni şi se încheie la 24 de
luni) este permanenţa obiectelor
- conştientizarea faptului că obiectele există, chiar dacă nu mai sunt
vizibile. Un aspect important remarcat la copiii cu simptome autiste este legat
de lipsa de reactie atunci cand obiectele dispar din campul vizual. Nu reusesc
sa integrese jocul „Nu-i/Uite”.
Ei continua sa cunoasca obiectele cu gura, sa le invarta, sa le loveasa
si sa le manevreze intr-un mod repetitiv/stereotip sau ritualizat. Jocul
copiilor cu TSA de multe ori este repetitiv și lipsit de creativitate și imitatie. Exemplele cele mai tipice includ
filarea roților si invartirea lor, sau alinierea masinilor în loc de
"conducerea" lor, aranjarea creioanelor în loc de a colora cu ele,
sau stivuirea cuburilor în aceeași secvență/fel, iarasi si iarasi. Adesea, ei preferă să se
joace cu obiecte neobișnuite (ata, bete, pietre, bastoane, pietre sau pixuri),
mai degrabă decât cu jucării cumpărate de la magazin, cu excepția trenurilor
sau a altor obiecte cu caractere din videoclipurile preferate și emisiuni de
televiziune (exemplu trenuletul Thomas, Mickey Mouse, etc). Sunt de asmenea interesati in
special de puzzle-uri, de forme care se potrivesc (doua cuburi la fel), sau
doua piese care se unesc pentru a forma un intreg, si de jocurile computerizate -"jocuri
puzzle". Copii cu simptome din TSA sunt multumiti sau prefera sa se joace
singuri, in aceasta maniera, ore întregi, fara sa solicite prea multa atenție
sau supraveghere. Adesea, acest "joc" al lor pare sa fie constructiv
(puzzle-uri, jocuri pe calculator, și cuburi suprapuse), avand insa ritualuri (aliniere
de obiecte, sau sortare / potrivire a formelor sau culorilor – ceea ce ii
uimeste pe parinti pentru ca nu i-au invatat sa se joace astfel). De multe ori
ingrijitorii nu sesizeaza persistenta ritualurilor si de aici si senzatia ca
nimic nu este in neregula cu copilul lor. Marturiile parintilor sunt de genul: „apreciam
la copilul meu ca este cu personalitate”, „ia uite ce ignorant este la o varsta
atat de mica”, se amuzau unii parinti, „ia uite, copilul nostru stie mereu
exact ce vrea”, „priveste ce copil independent avem”, „uite ce atent este la
detalii si nu are decat 15 luni”, „copilul nostru va fi muzician, iubeste
muzica”, etc. La prima vedere aceste aspcte nu sunt considerate simptome, ci
mai degraba abilitati. Insa o analiza riguroasa a comportamentului evidentiaza
lipsa de interes fata de multe alte jocuri sau tentatii, si mai ales lipsa de
interes fata de oameni.
Copiii cu TSA pot fi interesati de anumite jocuri, dar mai mult pentru
aspectul senzorial-motoriu al acestora, si nu pentru valentele lor sociale. Acesti copii intampina dificulati in a interactiona cu grupul, dificulati
de a coopera si integra normele sociale in jocuri mai sofisticate. Adesea
acesti copii sunt lasati inafara grupului, exclusi, tocmai datorita acestor
impedimente.
Comportamente si interse restranse,
repetitive și stereotipe
Copiii cu TSA pot demonstra comportamente atipice într-o varietate de arii,
anumite manierisme specifice, atașamente neobișnuite fata de anumite obiecte,
obsesii, compulsii, comportamente autodistructive și stereotipii. Stereotipiile sunt
comportamente repetitive, nefunctionale, atipice, cum ar fi: fluturatul din
maini, mișcari bizare ale degetelor, balansare, sau invartirea, alergatul
stereotip, privire laterala, fluturatul obiectelor, etc. Deși cele mai multe
stereotipii sunt inofensive, ele sunt problematice în cazul in care impiedica
copilul de la realizarea unei sarcini sau dobândirea de noi competențe. Deși
stereotipiile sunt distincte și evidente, ele nu sunt specifice numai copiilor
cu TSA, deoarece mulți copii cu alte probleme neurologice si cu deficite
senzoriale severe prezinta, de asemenea, stereotipii. Chiar si copiii tipici
mici, în special înainte de debutul vorbirii fluente, isi pot flutura bratele pentru scurt timp, atunci când sunt fericiti sau frustrati. Anumite
stereotipii nu apar pana in varsta de 3 ani la copii cu TSA, insa cele mai comune
pana in aceasta varsta sunt: miscari bizare ale degetului, privire neobișnuita
a ochilor, mersul pe varfuri, și/sau mirosirea persistenta a obiectelor si
lingerea sau testarea cu gura a diverselor texturi nealimentare (nisip, pamant,
culori tempera, plastilina, etc).
Cu toate că cei mai mulți copii tipici, la un moment dat, in timpul
dezvoltarii lor timpurii, dezvolta atasamente fata de anumite animale de pluș, fata
de o anumita perna, sau paturica, copiii cu TSA pot prefera obiecte dure
(pixuri, lanterne, chei, figurine de acțiune, surubelnite, etc.). Mai mult
decât atât, atașamentul este mai persistent, în sensul că acestia pot insista sa
tina mereu aceste obiecte in mana, în orice moment, cu toate că acestea pot fi
rar utilizate în condiții reale "joacă". În timp ce copiii mai mici
cu TSA prefera sa tina obiectele de interes in mana, interesele
restrânse la copiii mai mari cu TSA se manifesta putin difreit. De exemplu, mai degrabă decât sa tina un tren
de jucărie in mana, în orice moment, ei dezvolta o obsesie fata de oraul
trenurilor, sau fata de orice subiect ce are legatura cu trenurile. Uneori
elementul / subiect de interes poate fi tipic pentru orice copil, dar ceea ce
face diferenta este gradul de interes si persistenta anormala in timp a
acestuia. De exemplu, similar copilului cu dezvoltare tipica, un copil cu TSA
poate fi fascinat de dinozauri, dar el știe mult mai multe detalii despre
acestia, persistand în acest tip de joc cu dinozauri, sau insistand ca discutiile lui sa fie
exclusiv despre dinozauri. Perseverația, sau continuarea discursului sau intr-o
maniera extrem de intensa, este frecventa la copii cu TSA. Copiii cu TSA pot
protesta puternic atunci când contextul ii forteaza să treacă de la o activitate la alta
sau sa isi deplaseze subiectul de interes, sau atunci când o rutina obișnuită
este schimbata. Fara nici un avertisment, aceste proteste ar putea escalada
rapid catre accese de furie severe și prelungite, caracterizate prin
comportamente de tip agresiv sau autodistructiv.
Comportamentele autodistructive (lovirea capului de diverse suprafete, smulgerea
bucatelelor de piele de pe mana, muscatul mainii sau a degetelor, lovirea
ochilor, etc) sunt stereotipii care pot provoca vătămări corporale și sunt mai
frecvente la copii cu TSA cu diazabilitati asociate (ex: dizabilități intelectuale, etc). Comportamentele autodistructive pot fi precipitate la: frustrare în timpul
încercării nereușite de a comunica, la tranziții/schimbari, anxietate
manifestata în medii noi, plictiseală, depresie, oboseala, privarea de somn,
sau durere. Prezența comportamentului autosdistructiv, agresiunea și alte
comportamente extreme pot împiedica copilul să participe la activități
integrate în comunitate cu colegii tipici si cauza un stres semnificativ din familie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu