miercuri, 26 octombrie 2016

Semne Clinice in Autism (Abilitati de Joc si Comportament Repetitiv cu Interese Limitate)



Abilitati de joc la copii cu TSA 

In ceea ce priveste abilitatile de joc , caracteristicile specifice tulburarii din spectrul autist sunt: lipsa sau intarzierile semnificative ale abilitatilor de joc, lipsa jocului simbolic si persistenta jocului senzorio-motor, precum si prezenta jocului spereotip (repetitiv). Unii copii cu autism sever nu poat depasi  stadiul de dezvoltare senzoro-motor. In primii doi ani de viata, copii tipici descoperă relaţiile dintre ceea ce percep şi propriile acţiuni (de obicei motorii). Ei sunt foarte interesaţi de sunete sau imagini interesante, iar în primul an de viaţă învaţă să pună actiunile lor in legatura în legătură cu oamenii sau cu obiectele din jur. În principiu, ei caută să înveţe cum să reacţioneze la schimbările mediului şi cum să îl controleze. Cea mai importantă achiziţie în această perioadă (care dubutează după vârsta de 6 luni şi se încheie la 24 de luni) este permanenţa obiectelor - conştientizarea faptului că obiectele există, chiar dacă nu mai sunt vizibile. Un aspect important remarcat la copiii cu simptome autiste este legat de lipsa de reactie atunci cand obiectele dispar din campul vizual. Nu reusesc sa integrese jocul „Nu-i/Uite”.

Ei continua sa cunoasca obiectele cu gura, sa le invarta, sa le loveasa si sa le manevreze intr-un mod repetitiv/stereotip sau ritualizat. Jocul copiilor cu TSA de multe ori este repetitiv și lipsit de creativitate și  imitatie. Exemplele cele mai tipice includ filarea roților si invartirea lor, sau alinierea masinilor în loc de "conducerea" lor, aranjarea creioanelor în loc de a colora cu ele, sau stivuirea cuburilor în aceeași secvență/fel,  iarasi si iarasi. Adesea, ei preferă să se joace cu obiecte neobișnuite (ata, bete, pietre, bastoane, pietre sau pixuri), mai degrabă decât cu jucării cumpărate de la magazin, cu excepția trenurilor sau a altor obiecte cu caractere din videoclipurile preferate și emisiuni de televiziune (exemplu trenuletul Thomas, Mickey Mouse, etc). Sunt de asmenea interesati in special de puzzle-uri, de forme care se potrivesc (doua cuburi la fel), sau doua piese care se unesc pentru a forma un intreg, si de jocurile computerizate -"jocuri puzzle". Copii cu simptome din TSA sunt multumiti sau prefera sa se joace singuri, in aceasta maniera, ore întregi, fara sa solicite prea multa atenție sau supraveghere. Adesea, acest "joc" al lor pare sa fie constructiv (puzzle-uri, jocuri pe calculator, și cuburi suprapuse), avand insa ritualuri (aliniere de obiecte, sau sortare / potrivire a formelor sau culorilor – ceea ce ii uimeste pe parinti pentru ca nu i-au invatat sa se joace astfel). De multe ori ingrijitorii nu sesizeaza persistenta ritualurilor si de aici si senzatia ca nimic nu este in neregula cu copilul lor. Marturiile parintilor sunt de genul: „apreciam la copilul meu ca este cu personalitate”, „ia uite ce ignorant este la o varsta atat de mica”, se amuzau unii parinti, „ia uite, copilul nostru stie mereu exact ce vrea”, „priveste ce copil independent avem”, „uite ce atent este la detalii si nu are decat 15 luni”, „copilul nostru va fi muzician, iubeste muzica”, etc. La prima vedere aceste aspcte nu sunt considerate simptome, ci mai degraba abilitati. Insa o analiza riguroasa a comportamentului evidentiaza lipsa de interes fata de multe alte jocuri sau tentatii, si mai ales lipsa de interes fata de oameni.

Copiii cu TSA pot fi interesati de anumite jocuri, dar mai mult pentru aspectul senzorial-motoriu al acestora, si nu pentru valentele lor sociale. Acesti copii intampina dificulati in a interactiona cu grupul, dificulati de a coopera si integra normele sociale in jocuri mai sofisticate. Adesea acesti copii sunt lasati inafara grupului, exclusi, tocmai datorita acestor impedimente.

Comportamente si interse restranse, repetitive  și stereotipe 

Copiii cu TSA pot demonstra comportamente atipice într-o varietate de arii, anumite manierisme specifice, atașamente neobișnuite fata de anumite obiecte, obsesii, compulsii, comportamente autodistructive și stereotipii. Stereotipiile sunt comportamente repetitive, nefunctionale, atipice, cum ar fi: fluturatul din maini, mișcari bizare ale degetelor, balansare, sau invartirea, alergatul stereotip, privire laterala, fluturatul obiectelor, etc. Deși cele mai multe stereotipii sunt inofensive, ele sunt problematice în cazul in care impiedica copilul de la realizarea unei sarcini sau dobândirea de noi competențe. Deși stereotipiile sunt distincte și evidente, ele nu sunt specifice numai copiilor cu TSA, deoarece mulți copii cu alte probleme neurologice si cu deficite senzoriale severe prezinta, de asemenea, stereotipii. Chiar si copiii tipici mici, în special înainte de debutul vorbirii fluente, isi pot flutura bratele pentru scurt timp, atunci când sunt fericiti sau frustrati. Anumite stereotipii nu apar pana in varsta de 3 ani la copii cu TSA, insa cele mai comune pana in aceasta varsta sunt: miscari bizare ale degetului, privire neobișnuita a ochilor, mersul pe varfuri, și/sau mirosirea persistenta a obiectelor si lingerea sau testarea cu gura a diverselor texturi nealimentare (nisip, pamant, culori tempera, plastilina, etc).

Cu toate că cei mai mulți copii tipici, la un moment dat, in timpul dezvoltarii lor timpurii, dezvolta atasamente fata de anumite animale de pluș, fata de o anumita perna, sau paturica, copiii cu TSA pot prefera obiecte dure (pixuri, lanterne, chei, figurine de acțiune, surubelnite, etc.). Mai mult decât atât, atașamentul este mai persistent, în sensul că acestia pot insista sa tina mereu aceste obiecte in mana, în orice moment, cu toate că acestea pot fi rar utilizate în condiții reale "joacă". În timp ce copiii mai mici cu TSA prefera sa tina obiectele de interes in mana, interesele restrânse la copiii mai mari cu TSA se manifesta putin difreit.  De exemplu, mai degrabă decât sa tina un tren de jucărie in mana, în orice moment, ei dezvolta o obsesie fata de oraul trenurilor, sau fata de orice subiect ce are legatura cu trenurile. Uneori elementul / subiect de interes poate fi tipic pentru orice copil, dar ceea ce face diferenta este gradul de interes si persistenta anormala in timp a acestuia. De exemplu, similar copilului cu dezvoltare tipica, un copil cu TSA poate fi fascinat de dinozauri, dar el știe mult mai multe detalii despre acestia, persistand în acest tip de joc cu dinozauri,  sau insistand ca discutiile lui sa fie exclusiv despre dinozauri. Perseverația, sau continuarea discursului sau intr-o maniera extrem de intensa, este frecventa la copii cu TSA. Copiii cu TSA pot protesta puternic atunci când contextul ii forteaza să treacă de la o activitate la alta sau sa isi deplaseze subiectul de interes, sau atunci când o rutina obișnuită este schimbata. Fara nici un avertisment, aceste proteste ar putea escalada rapid catre accese de furie severe și prelungite, caracterizate prin comportamente de  tip agresiv sau autodistructiv.

Comportamentele autodistructive (lovirea capului de diverse suprafete, smulgerea bucatelelor de piele de pe mana, muscatul mainii sau a degetelor, lovirea ochilor, etc) sunt stereotipii care pot provoca vătămări corporale și sunt mai frecvente la copii cu TSA cu diazabilitati asociate (ex: dizabilități intelectuale, etc). Comportamentele autodistructive pot fi precipitate la: frustrare în timpul încercării nereușite de a comunica, la tranziții/schimbari, anxietate manifestata în medii noi, plictiseală, depresie, oboseala, privarea de somn, sau durere. Prezența comportamentului autosdistructiv, agresiunea și alte comportamente extreme pot împiedica copilul să participe la activități integrate în comunitate cu colegii  tipici si cauza un stres semnificativ din familie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu