vineri, 3 ianuarie 2014

Dezvoltarea ataşamentului şi a implicării la copiii cu autism




Cum să dezvoltăm un model de ataşament şi implicare.

    1) Un ataşament incomplet determină copilul să nu-şi poată folosi sinele. În termeni psihologici, acest lucru înseamnă „lipsă de autocontrol”. 

2) Persoana cu autism nu se ataşează aşa cum ne-am aştepta, în relaţii „tipice”. 

3) A lucra cu persoane cu autism este mult mai dificil decât cu persoane „tipice”. Cei mai mulţi terapeuţi, la un anumit nivel, se identifică cu unele aspecte ale clienţilor. De exemplu, dacă aţi fost vreodată anxioşi sau deprimaţi, puteţi empatiza cu un pacient anxios sau deprimat. Modul în care aţi lucra cu depresia unui client tipic vă va părea mai linear şi va avea mai mult sens decât în cazul unei persoane cu autism. În cazul pacienţilor tipici aţi explora procesele gândirii şi/sau evenimentele care ar fi putut cauza depresia. Cu alte cuvinte, aţi vorbi cu clientul purtând un dialog funcţional. Persoanele cu autism nu pot face asta. Ei nu au acces la ei înşişi (lipsa de autocontrol), aşa că nu îşi pot numi sentimentele şi nu pot avea un dialog funcţional, cu sens sau care să fie pe înţelesul oricui. Din această cauză, abordarea potrivită a persoanei cu autism nu este foarte clară multor terapeuţi. 

4) Cei mai mulţi terapeuţi nu au un model prin care să empatizeze cu clienţii autişti. Este important să înţelegem autismul în vederea dezvoltării unor mijloace de a empatiza. 

5) Este deasemenea important să nu aşteptaţi din partea clientului autist acelaşi nivel de cooperare ca în cazul clientului tipic. Un ataşament incomplet exclude posibilitatea de a lucra cu aceste persoane în acelaşi fel în care aţi lucra cu un client tipic (cel puţin la început). 

6) Aveţi mereu în vedere faptul că toate „comportamentele autiste” comunică ceva important, ceva ce trebuie să înţelegeţi.

Cele ce urmează sunt nişte puncte-cheie în dezvoltarea ataşamentului şi implicării persoanei cu autism: 
1) În primul rând va trebui să acceptaţi faptul că va fi dificil şi că va depinde de dvs. să încurajaţi ataşamentul. Copilul/adolescentul nu poate fi responsabil în a activa ataşamentul, chiar dacă deja este pregatit să completeze procesul de ataşament. 
2) Va trebui mai degrabă să intraţi în lumea copilului decât să pretindeţi ca el să accepte lumea dvs. Aceasta este o parte neîntreruptă a terapiei. 
3) Lăsaţi clientul sa preia iniţiativa. Cu alte cuvinte, lăsaţi clientul să decidă ce se va întâmpla în terapie, chiar dacă nu are sens pentru dvs. 
4) Folosiţi fiecare moment petrecut cu copilul pentru a vă ataşa. 
5) S-ar putea să nu pară că se ataşează. 
6) Nu renunţaţi. 
7) Vorbiţi mereu cu copilul ca şi cum ar înţelege şi păstraţi mereu convingerea că el se poate dezvolta.

Cele ce urmează sunt mai multe puncte-cheie la care să vă gândiţi în vederea dezvoltării ataşamentului persoanei cu autism:

1) Îngăduinţa din partea terapeutului către copil va fi importantă la început:

a) folosiţi cunoştinţele dvs. despre autism pentru a vă informa cum să vă comportaţi cu copilul,
b) fiţi convinşi că există un copil înăuntrul dvs. care vrea să iasă la joacă,
c) obiectivul dvs. este să intraţi in lumea copilului,
d) copilul va fi reticent la prezenţa dvs. până când vă va accepta,
 e) copilul va accepta prezenţa dvs. în lumea sa,
f) veţi ajunge la acest rezultat prin jocuri terapeutice,
g) va fi important să vă alăturaţi copilului în activităţile sau „non-activităţile” pe care el le va face,
h) va părea că el nu se joacă adecvat (comunicări inconştiente ce au nevoie să fie descifrate), dar va trebui să aveţi în vedere faptul că el se străduieşte,
i) când sunteţi cu copilul, continuaţi un dialog, fără să vă aveţi aşteptarea, la început, ca el să vi se alăture. De exemplu, dacă el atinge o bijuterie pe care o purtaţi, nu-l opriţi. Comentaţi ceva de genul „se pare că îţi place ceva la bijuteria asta”. Interpretaţi toate comportamentele copilului : „mă loveşti pentru că vrei să te apropii de mine?”, „Îţi place să fugi pentru că te simţi liber şi crezi că limitele te vor opri din dezvoltare.”.
 j) Modul în care abordaţi copilul este crucial. Prin comportamentul dvs. copilul vă va primi în lumea sa. La început nu va fi ceva vizibil, fiind mai degrabă un proces de câştigare a încrederii copilului. El are nevoie să i se permită alegerea interioară de a vă accepta,
k) folosiţi joaca pentru a vă face vizibil copilului (ex: când Mike fugea, eu fugeam după el. Jucam un joc în care el fugea iar eu trebuia sa îl prind. Deasemenea mă făceam „vizibil” lui când ne plimbam împreună, oprindu-mă periodic şi cerându-i să observe că eu m-am oprit şi să se întoarcă spre mine. Într-un final, el a început să se întoarcă şi am reuşit să facem plimbări frumoase împreună),
l) lăsaţi copilul să preia iniţiativa şi, ca terapeut, veţi deveni un partener ce nu va renunţa la relaţie. Cineva va trebui să menţină relaţia, şi acel cineva va trebui să fiţi dvs., căci copilul nu o poate menţine deocamdată,
m) faceţi activităţi care îi plac,
 n) va trebui să vorbiţi tot timpul. Numiţi (simbolizaţi) mereu ceea ce face copilul, de exemplu „tu arunci mingea, eu prind mingea”. S-ar putea să vă simţiţi ca şi cum aţi vorbi singuri, dar va trebui să credeţi în capacitatea lui de a recepta. El pur şi simplu nu vă poate arăta ceea ce ştie. Dacă ar putea, atunci ar fi capabil să se autogestioneze şi, dacă ar fi aşa nu ar mai fi autist.
o) Un obiectiv constant este acela de a înţelege, valoriza, accepta şi recunoaşte copilul. Acest lucru ar trebui să fie mereu în mintea dvs. când lucraţi cu copilul cu autism,
p) învăţaţi copilul, prin comunicare non-verbală, ce înseamnă o relaţie. Mare parte din relaţia timpurie dintre mamă şi copil se bazează pe experienţe dobândite în mod implicit. De exemplu, învăţăm cum să-i tratăm pe ceilalţi din felul în care am fost trataţi în relaţia noastră timpurie cu părinţii.
q) Ecolalia este un exemplu de felul în care copilul are foarte puţin autocontrol sau chiar deloc. El repetă doar ceea ce spun ceilalţi pentru că nu are siguranţa de a rosti cuvinte pe cont propriu. Singurele cuvinte pe care le are la îndemână sunt cele pe care le aude. Amintiţi-vă că el se străduieşte cum poate mai bine. El se foloseşte de realitatea înconjurătoare prin mijloacele pe care le are. Ecolalia, pentru acest copil, este singurul mod în care poate comunica în acel moment.
r) Persistaţi în a fi cu adevărat prezenţi pentru copil. Nu renunţaţi. Amintiţi-vă că el nu vă conştientizează, iar obiectivul dvs. este tocmai acela de a-l face să vă conştientizeze. Va fi mai greu la început, din cauza fricii sale. Nu renunţaţi si 
s) folosiţi proiecţia. Aveţi în vedere faptul că, deşi el nu poate vorbi şi nu se poate autogestiona, poate folosi proiecţia pentru a vorbi despre sine. Cu alte cuvinte, se va referi la el însuşi folosind cuvântul „tu”.

 2) Lucraţi în permanenţă pe ataşament. Este ceva ce se va dezvolta pe parcursul unei lungi perioade de timp. Este un proces de lungă durată.

  3) Prin procesul de ataşament nu se dezvoltă doar ataşamentul în sine ci şi modul în care copilul învaţă să aibe încredere în noi. Pe măsură ce sentimentul de încredere evoluează, copilul va fi capabil să experimenteze comportamente noi, simţindu-se mai în siguranţă.

  4) Lucrând în permanenţă pe ataşament, sunt şi alte tehnici specifice pe care le puteţi include (în măsura propriei dvs. creativităţi).

    5) La un moment dat, copilul va decide să se ataşeze de dvs. Cu alte cuvinte, copilul va accepta să fie influenţat de dvs. Vă va comunica acest lucru prin modul în care va accepta să relaţioneze cu dvs. Semnele la care să fiţi atenţi, în această privinţă, sunt: bunăvoinţa de a vă răspunde la cerinţe, cooperarea, vorbitul în situaţii în care înainte nu vorbea, folosirea cuvântului „eu” înlocuind „tu” când se referă la el însuşi, indicarea obiectelor cu degetul sau ecolalia.


Sursa

http://wonderingaboutautism.blogspot.ro/2009/04/incomplete-attachment-and-understanding.html

Autor: psih. Karen Slavlov
Traducerea Bogdan Andrei Ciofoaia la initiativa Centrului de Terapie Holistica Timpurie pentru Copilul cu Autism si Familia Sa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu